“E din carton!”. “Are motor de aspirator!”. “Prinde 80 km/h doar la vale.” Sunt doar câteva dintre glumele făcute pe seama micuțului Trabant. Dar au trecut 30 de ani de la oprirea producției și lumea încă îl privește cu o urmă de candoare. Ce s-a întâmplat, de fapt, cu Trabant?
Trabant, văzut și azi un simbol al Republicii Democrate Germane (RDG), a venit pe lume la sfârșitul anilor ’50. Prima unitate ieșea de pe linia de asamblare a uzinei de autoturisme de la Zwickau pe 7 noiembrie 1957. Numele său avea origini comuniste. Nemții au tradus denumirea „Sputnik” și a ieșit… Trabant (Satelit).
Gluma referitoare la caroseria din carton avea însă, și o bază reală. Era, de fapt, din carton presat, iar șasiul era din metal. Tracțiune față, un motor amplasat transversal și suspensie independentă. Le-a dus cu el de la început până în 1989, atunci când, sub capota micului Trabant a ajuns un motor de Volkswagen.
Calitate îndoielnică, fiabilitate – la fel. Posesorii se plângeau că e înghesuit și leneș. Mecanicii se luau cu mâinile de cap când îl vedeau. Și așa a fost an după an, deceniu după deceniu. Cu toate acestea, listele de așteptare erau uriașe. Clienții așteptau luni sau chiar ani ca să-și primească mașina, așa cum se întâmpla în România, cu cei care își doreau o Dacia.
Patru versiuni principale au fost produse de-a lungul anilor. Trabant P50 sau 500, a fost produs între 1957 și 1962. Avea motor în doi timpi și 18 cai putere, iar rezervorul de 20 de litri era amplasat sub capotă, chiar lângă motor.
A venit apoi pe lume versiunea 600 cu cei 23 de cai putere ai săi. Aceasta a rămas în producție între 1962 și 1964.
A venit apoi rândul lui 601. Era o versiune modernizată, care avea să devină cea mai populară și cea mai longevivă. Avea motor de 600 cmc cu 26 de cai putere și o cutie de viteze sincronizată cu schimbător la volan. Nemții au operat și o serie de modificări de ordin estetic.
După căderea Zidului Berlinului, a venit pe lume Trabant 1.1, cu motorul de Volkswagen cu 45 de cai putere. Trebuia să revoluționeze brand-ul, dar a avut viață scurtă. 1990-1991. Nu avea cum să reziste cu tehnologia de la sfârșitul anilor ’50.
Trabant-ul anilor ’80 nu avea turometru, nu avea indicatoarea pentru aprinderea luminilor sau pentru acționarea semnalizatoarelor. Lipseau până și indicatorul de benzină și centurile de siguranță. I se spunea “bujia cu acoperiș”.
În ciuda ironiilor, al căror număr încă mai continuă să crească, 3.096.999 de unități s-au vândut pe parcursul deceniilor în care mașinuța a fost în producție. Dar nemții începuseră să-și dea seama că nu e loc pentru un astfel de model pe piața auto într-o economie germană unificată. Nu mai erau fonduri pentru a construi o mașină care era subiect de glume. Astfel, ultimul Trabant a ieșit de pe linia de asamblare a uzinei din Zwickau pe 30 aprilie 1991. În urmă cu 30 de ani.
Centrul de producție a fost vândut gigantului Volkswagen AG. Volkswagen a modernizat fabrica și o folosește și astăzi. Acolo se construiesc modelele electrice ale companiei, care au la bază platforma MEB.